Te rog raspunde la aceasta întrebare! Esti om sau nu esti om?! Daca raspunsul este da, cum e si firesc, înseamna ca esti cea mai importanta si superioara creatura de pe pamânt. De ce? Pentru ca orice fiinta care traieste pe el are multe însusiri, dar îi lipseste una, pe care o are numai omul. Care? Ratiunea. Daca acesta este adevarul, înseamna ca omul nu este numai materie (corp, trup) ci are o componenta în plus care este unica, deci o poseda numai el, omul. Aceasta este sufletul si îi confera omului calitatea de cea mai complexa fiinta de pe pamânt, suflet, care exceleaza prin constiinta.

Daca noi cunoastem acest adevar si anume, ca numai omul are ratiune, constiinta, te-ai întrebat de unde vii, unde te duci, care este menirea ta pe pamânt, de ce te nasti, de ce mori?! Daca da, si ti-ai pus aceste întrebari esentiale si fundamentale, bine ai facut. Daca nu, înseamna ca nu esti om, ci o fiinta oarecare, care face umbra pamântului, fara ca sa gândesca si sa raspunda la întrebarile cele mai importante ale vietii.

Ceea ce trebuie sa stii în ceea ce priveste viata omeneasca este faptul ca înaintasii nostri întelepti ne-au transmis un adevar incontestabil si anume ca fiinta umana are 3 vieti:

Prima care are o durata scurta pe care o traieste în pântecele mamei sale. În acest timp, fiinta umana (pruncul) se pregateste pentru urmatoarea viata care va fi traita pe pamânt, nu în întuneric ca pâna acum, ci la lumina si într-un cadru mult mai vast, bucurându-se de libertate.

A doua viata, care are o durata mai mare decât cea dintâi, fiinta umana se pregateste pentru urmatoarea viata, care va fi traita nu pe pamânt ca pâna acum, ci în ceruri.

A treia viata are o durata vesnica si de aceea a doua viata a omului are cea mai mare importamta pentru el, deoarece de modul în care a trait depinde totul, o vesnicie fericita sau o vesnicie chinuita.

Pentru a întelege bine problema vietii vesnice e necesar sa facem un mic popas si sa gândim. Gândind, constatam ca:

Din negura timpurilor si pâna acum si cât timp va exista lumea, omul a avut un ideal, un scop, o dorinta - fericirea - si a alergat si s-a zbatut pentru realizarea ei. Dar, fiecare a înteles-o în felul sau. Unii au crezut ca a fi fericit, însemneaza sa ai cât mai multa bogatie, altii au cautat-o în a stapâni si a conduce pe semenii sai, în mâncare, bautura, constructii impunatoare, în stiinta, arta, etc, dar toate s-au dovedit trecatoare, nesatisfacatoare.

Gândind si judecând mai constatam ca: în decursul anilor s-au emis diferite teorii cu privire la om. Si toate acestea s-au raspândit, au fost primite si crezute sau nu, dar, dupa un timp destul de scurt au cazut în uitare si au disparut cu desavârsire. De ce? Pentru ca toate s-au dovedit înselatoare, netemeinice, neadevarate. O singura învatatura, una singura s-a dovedit ca este adevarata de mii de ani si pe masura ce timpul trece, ea tot mai mult s-a raspândit si omul si-o însuseste, pentru ca este învatatura cea adevarata data omului de catre Dumnezeu lisus Hristos Mântuitorul neamului omenesc si cuvântul sau este adevarul. Pe scurt, aceasta învatatura este:

Omul, creat de Dumnezeu, dupa Chipul si Asemanarea Sa a fost fericit atâta timp cât a ascultat de porunca Facatorului sau. Dar îndata ce a calcat Cuvâtul Stapânului sau, a pierdut Fericirea, raul a patruns în lume si au început necazurile. Pamântul nu mai ofera omului roadele lui ca înainte, ci numai prin munca si osteneala. Ratiunea, sentimentul si vointa omului slabesc si însasi natura înconjuratoare devine ostila (dusmanoasa) aceluia, care pâna acum se bucura de ea. Trupul nu ramâne nici el neatins, caci apar oboseala, durerea, boala si moartea, care pâna acum nu existau, si fericirea de care se bucura a disparut, a pierdut-o.

De acum omul cauta sa se salveze, sa se mântuiasca, sa-si recapete fericirea pierduta. Dar, cu toata stradania lui, nu reuseste cu for?ele lui proprii. Exista o singura cale. Sa-l ajute cineva. Dar cine va putea realiza asa ceva, decât Creatorul sau? Într-adevar, Dumnezeu Tatal, în marea Sa bunatate trimite pe Fiul Sau Sa-l mântuiasca (sa-si recapete fericirea pierduta) prin jertfa Sa de pe Cruce si prin Învierea Sa cea de a treia zi. Si astfel se face împacarea omului cu Dumnezeu, daruindu-i începutul unei vieti vesnice noi. O fericre mai mare decât viata vesnica (Mântuirea), desigur, nu exista. Asadar Fericirea, Mântuirea, Viata vesnica, oricum vrem noi sa o numim a fost realizata de lisus Hristos, prin Jertfa si învierea Sa. Dar faptul acesta nu înseamna ca omul este mântuit.

Dumnezeu (lubire infinita) respecta libertatea omului, ofera dar nu obliga. Deci se mântuiesc numai cei ce o primesc. Este ceea ce în limbaj bisericesc se numeste Mântuire obiectiva, adica cea oferita în dar de catre Mântuitorul Hristos si Mântuire subiectiva, cea acceptata de catre om, prin conlucrarea cu Dumnezeu. Numai prin voia libera a omului, care a acceptat darul, Mântuirea se realizeaza deplin, urmând ca cel ce a primit de buna voie Mântuirea prin mijloacele practice pentru a o însusi. Care sunt aceste mijloace? Raspunsul ni-l da Biserica. Dar ce este Biserica? Este casa lui Dumnezeu, asezamântul divino-umana, întemeiata de Fiul lui Dumnezeu Iisus Hristos, pentru Mântuirea (Fericirea) omului prin jertfa si învierea Sa, întemeiata, în chip vazut la Pogorârea Sf. Duh (Rusalii). Capul Bisericii este Iisus Hristos si de aceea ea se numeste Trupul tainic al lui Hristos si în afara Bisericii nu exista Mântuirea. Ca sa-si atinga scopul (Mântuirea), Biserica a fost înzestrata de Mântuitorul Hristos cu toate mijloacele pe care trebuie sa le folosesca cel care vrea sa se mântuiasca si care a ales de bunavoie Mântuirea (Fericirea) viata vesnica cea mult dorita si nu Nefericirea (Chinul vesnic). A ales via?a si nu moartea.

Sa ascultam acum ce ne învata Biserica: Pentru a ne mântui sunt necesare trei conditii: Harul, Credinta si Faptele bune.

Harul este puterea dumnezeiasca, care naste si rodeste Viata în Hristos si prin Hristos. Acest har (dar, ajutor) se da gratuit prin Sfintele Taine, care aduce omului Sfintirea (Mântuirea), cu conditia ca sa fie primit de buna voie, sa-l doresca pentru ca Dumnezeu respecta libertatea omului. Deci colaborarea între om si Dumnezeu este absolut libera. Trebuie stiut ca harul divin se afla numai în Biserica, dar nu în orice biserica, ci numai în biserica ortodoxa (Biserica lui Hristos). Dar cu ce dovedim noi ca numai Biserica Ortodoxa este cea adevarata? Din multele dovezi alegem numai una, care este suficienta si nu poate fi negata.

Se pune întrebarea de multa lume: De ce oare una din cele mai mari minuni din lume - pogorârea Sfintei Lumini la Mormântul Mântuitorului - are loc la Ierusalim, în fiecare an, numai la ortodocsi? Raspunsul este unul singur: Pentru ca numai ortodoxia, este credinta cea adevarata, pastrata de Mântuitorul Iisus Hristos, neschimbata prin Biserica întemeiata de Domnul pentru Mântuirea lumii.

Alaturi de har este necesara Credinta. Credinta este încrederea deplina în Cuvântul lui Dumnezeu prin care ni se descopera (transmite) adevarurile necesare pentru Mântuire. Daca noi credem în adevarurile omenesti cu atât mai mult trebuie sa credem în Adevarurile Dumnezeiesti, care fiind perfectiunea absoluta, nu ne pot însela. Însusi Iisus Hristos Mântuitorul ne încredinteaza ca cel ce crede în Mine are Viata Vesnica (Ioan VI 47).

A treia conditie o reprezinta Faptele bune care sunt rodul credintei. Fara savârsirea lor credinta este moarta (inexistenta). Mântuitorul ne asigura ca: Nu cel ce îmi zice: Doamne, Doamne va intra în împaratia Cerurilor (se va mântui) ci cel care va face voia Tatalui Meu din Ceruri (Mt VII 21). Asadar Credinta noastra trebuie traita prin savârsirea cât mai multor fapte bune. Acum, dupa ce ai luat cunostinta de aceste adevaruri nemuritoare, întreaba-te, de unde vii, de ce te nasti, ce rost ai pe pamânt, de ce mori si unde te duci. Biserica Ortodoxa îti raspune dar si te înva?a ca: Te nasti pentru Dumnezeu, traiesti pentru Dumnezeu si mori pentru Dumenzeu. Te nasti dupa porunca lui Dumnezeu (cresteti si va înmultiti, umpleti pamântul si-l stapâniti), traiesti pentru Dumnezeu îndeplinind voia Sa cea sfânta, pregatindu-te pentru moarte, ca sa ajungi prin moarte la fericirea ve?nica si nu la chinul ve?nic. Viata pamânteasca, desi este are sfârsit este de o importanta covârsitoare pentru ca de felul cum o traiesti, ajungi prin moarte la fericire (vi?a ve?nica) sau la nefericire (chinul ve?nic) la Rai sau la iad.

Teoretic acum stim cum sa ajungem la fericirea vesnica, dar practic? Practic, însemneaza contributia noastra (conlucrarea cu Harul Sfânt). Asadar:

1.Sa ai Botezul si Mirungerea. Este bine sa ai un singur nume sfânt din calendar. De ce nume sfânt? Pentru ca esti crestin ortodox. De ce un singur nume? Pentru ca omul este o fiinta, o persoana. Desi este format din 2 parti, trup si suflet, este o singura persoana. Bunicii, strabunicii, înaintasii nostri aveau un obicei, pe cât de simplu, pe atât de bun. Puneau pruncului nou-nascut numele din calendar din ziua în care s-a nascut. Daca familiei nu-i era pe plac numele, alegea unul dinainte sau dupa data de nastere.

2. Sa te spovedesti si sa te împartasesti la duhovnicul bisericii si dupa sfatul lui, acolo unde participi la Sf. Liturghie. Este bine ca duhovnicul sa fie acela pentru întreaga familie. De ce? Pentru ca el cunoaste bine persoana pe care o spovedeste si-i da canonul (reteta duhovniceasca) cel mai potrivit. Foloseste îndrumatorul de spovedanie, pe care îl ceri de la duhovnicul tau.

3. Sa-ti faci rugaciunile zilnice (canonul), pastrând obiceiul Sf. Traditii la îndrumarea preotului. În orice problema importanta a vietii, consulta-te cu duhovnicul tau.

4. Sa postesti miercurea si vinerea si posturile rânduite de Biserica, sfatuindu-te cu duhovnicul tau.

5. Sa faci cât mai multa milostenie. Milostenie nu înseamna numai sa dai de pomana mâncare sau îmbracaminte. Milostenie însemneaza orice ajutor dat aproapelui tau. Si unul din cele mai placute fapte lui Dumenzeu este milostenia spirituala (sufleteasca) îndrumarea la o viata placuta lui Dumnezeu, prin dragostea de Dumnezeu si de oameni, prin folosirea timpului de a participa la Sf. Liturghie, prin citirea cartilor si brosurilor sfinte ortodoxe si prin distribuirea lor, prin sfaturi bune, etc.

6. Sa participi regulat la Sf. Liturghie în fiecare sarbatoare, unde se savârseste cea mai mare Sf. Taina, când are loc prefacerea pâinii si a vinului în Trupul si Sângele lui Hristos, prin pogorârea Sf. Duh. La Sf. Liturghie omul traieste clipe de fericire negraita simtind prezenta si ajutorul lui Dumnezeu pe Care Îl chemam si Caruia I ne închinam.

7. Sa traiesti cu dragoste si bucurie învatatura Mântuitorului, pe care o are Biserica Ortodoxa (cea adevarata) si o propovaduieste prin slujitorii ei, pentru a câstiga mult dorita fericire vesnica.

Daca ai luat hotarârea cea buna de a urma Calea Vietii Vesnice si nu Calea Mortii Vesnice sa nu uiti ca tu omule esti creat de Dumnezeu din trup si suflet, si, pentru ca sufletul este nemuritor si are o valoare nepretuita trebuie sa-l îngrijesti necontenit. Si pentru acest motiv trebuie sa-l hranesti zilnic cu hrana lui spirituala (duhovniceasca) asa cum hranesti trupul cu hrana lui materiala.

Mântuitorul Hristos ne graieste clar [ce-i va folosi omului, daca va câstiga lumea întreaga, iar sufletul sau îl va pierde?] (Matei XVI 26).

Omule! Clipa aceasta este de cea mai mare importanta din viata ta.

Daca te afli pe calea bisericii, însemneaza ca esti pe Cararea Mântuirii (a Fericirii Vesnice). Daca nu, fara sa zabovesti, intra în Casa lui Dumnezeu (biserica ortodoxa) cât timp mai este ziua (traiesti), caci vine noaptea (moartea) când nu mai poti face nimic (pentru ca e prea târziu). Asadar, înalta glasul tau catre cer si graieste din adâncul sufletului:

Doamne, vreau sa ma mântuiesc, Te rog ajuta-ma, nu ma lasa! (Parintele Valeriu Dobrescu)